Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Paşte (פסח Pesaḥ)
Leviticul 23:5; Numeri 9:1-5; 28:16-25; Deut. 16:1-8; Exodul 12:13, 12:1-27, 6:5-8, 13:3,14;

În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară, sunt Paştile Domnului - Leviticul 23:5;

Porunca a fost dată, înainte să existe un Sanctuar, la exilul din ţara Egiptului:

În ziua a X-a a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare. Iar dacă vor fi puţini în familie, încât să nu fie de-ajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: număraţi-vă la un miel atâţia cât pot să-l mănânce.

Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel, sau un ied, să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce.

Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu pască şi cu ierburi amare. Dar să nu-l mâncaţi nefript de-ajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi măruntaiele.

Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în foc. Să-l mâncaţi însă aşa: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiegele în mâinile voastre; şi să-l mâncaţi cu grabă, căci este Pasarea lui IAHVE.’[...]

Ziua aceasta să vă fie comemorabilă şi să prăznuiţi într-însa Festivalul lui IAHVE, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi.” – Exodul ori Ieşirea 12:3-6, 12:7-11,14; Levitic 23:4-5;

Trei paşti cuşer-pascal numite în ebraică: maţot

Festivalul Paştilor Fericit! Hag haMaţot Sameah!

“Ziua aceasta să vă fie comemorabilă şi să prăznuiţi într-însa Festivalul lui IAHVE, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi.” – (Exodul ori Ieşirea 12:14 )

Noaptea aceasta este prima noapte a Festivalului Paştilor (Păşirii), unul dintre cele mai mult prăznuită sărbătoarea ebraică.

Paşti la Zidul Vestic (Plângerii) Zidul în Ierusalim

În cămine şi la sinagogă, în Israel şi în jurul lumii, poporul Iudeu celebrează Exodul copiilor lui Israel din Egiptul antic cu peste 3300 ani în urmă.

Cu familia şi prietenii adunaţi în jurul mesei, operaţiunea miraculoasă a lui Dumnezeu, să elibereze izraeliţii antici din opresiune, legături şi robie este spusă lat Sederul Pascal, o cină rituală special ţinută de primele două nopţi ale Paştilor.

Tradiţiile de re-spunere a istorisirii originale ale Paştilor în această poruncă biblică:

“Când veţi intra în pământul pe care DOMNUL îl va da vouă, cum a făgăduit, să păziţi rânduiala aceasta. Şi când copiii voştri vor întreba: ‘Ce înseamnă rânduiala aceasta?’ atunci să le spuneţi: ‘Aceasta este jertfa ce o aducem de Paşti pentru DOMNUL, care în Egipt a (păşit) pasat peste casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a cruţat". Şi s-a plecat poporul şi s-a închinat.’” (Exodul 12:25–27)

Această istorisire este re-spusă folosind o carte specială numită: Haggadah (istorisire).

Oricine prezent va auzi încă odată cum Dumnezeu la confruntat pe Faraon prin Moise, spunându-i: “Lasă poporul meu să plece, ca ei să Mă slujească.” (Exodul 8:1)

Evreu citeşte din Haggadah Pascal pe durata unui Seder.

Paşti: Festivalul Paştilor

Numele “Paşti” plural de la Pască (Pasca, în limba greacă şi arameică siriană şi Pasah în ebraică) este derivat din a V-a plagă—Moartea Întâilor-născuţi—care a căzut pe Egipteni când faraon a refuzat să lase izraeliţii.

Pentru a patra plagă să nu atingă poporul izraelit, Dumnezeu le spunea să înjunghie un miel şi să marcheze uşorii uşilor cu sângele lui aşa ca îngerul distrugător să ştie să “paseze peste” acea casă.

“Când voi vedea sângele, voi pasa peste tine.” (Exodul 12:13)

În această a V-a şi plagă finală, izraeliţii (şi Egiptenii) întâi-născuţi erau doar cruţaţi de sângele mielului când era aplicat pe uşorii uşilor căminelor în obedienţă cu instrucţiunile lui Dumnezeu.

“Sângele va fi un semn la voi pe casele în care vă veţi afla: şi când voi vedea sângele vă voi pasa (ocoli) şi nu va fi între voi plagă omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.” (Exodul 12:13)

Prevăzând izbăvirea lor rapidă după această plagă, Dumnezeu ia instruit să facă şi pâine nedospită căci acolo nu era timp pentru pâine să dospească, de acesta este că sărbătoarea săptămâna-ntreagă mai este numită şi Festivalul Pâinilor Nedospite [ori, Azime = Crocante]. (Exodul 12:15)

“Păziţi Festivalul Pâinilor Azime, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; Celebraţi ziua aceasta în generaţiile voastre ca aşezământ veşnic.” (Exodul 12:17)

Templul Karnak în Luxor, Egipt: pe aleia sfincşilor corn-cefali, un
simbol al (dumne-)zeului Amon. Fiecare ţine o statuie a lui Ramses II între
lăbuţele lui. Pentru că oile erau asociate cu multe zeităţi Egiptene,
sacrificiul mielului la Primul Paşti ar fi fost interpretat
ca o umilinţă al acestor zei falşi.

Judecata prin Plagă

Dumnezeu a determinat că El ar fi eliberat poporul Său din legături în Egipt şi a judecat pe acei care stăteau în calea planului Său.

“Deci voi întinde mâna Mea şi voi lovi Egiptul cu toate minunile, pe care le voi face în mijlocul lor, şi după aceea vă va lăsa.” (Exodul 3:20)

Dumnezeu şi-am turnat mânia Sa asupra lui Faraon şi Egiptenilor în forma celor Zece Plăgi (Eser Hamakot).

Fiecare din cele Zece Plăgi dovedea supremaţia lui IHVH, unicul Dumnezeu adevărat, asupra tuturor “dumnezeilor” falşi din Egipt.

Moartea Fiului Întâi-născut al lui Faraon, de Lawrence Alma Tadema

Prima plagă, de exemplu, era Dam (Sânge).

Când Dumnezeu a poruncit lui Moise să ridice ştreangul lui peste Râul Nil şi toată apa transformată în sânge, El a umilit mulţimea zeilor de la Nil adoraţi de Egipteni, cum ar fi Osiris, zeul lumii subterane; Sobek, zeul crocodil; şi Khnum, gardianul Nilului.

Tot aşa, fiecare din plăgi dramatic au demonstrat puterea Dumnezeului cel Viu al lui Avraam, Isaac şi Iacov, peste zeii falşi din Egipt şi implicaţiilor spirituale dincolo de ei. (Apocalipsa 16:13–14)

Interesant că, în lupta de la sfârşitul-veacului, când lumea este prinsă slujind lui anti-Mesia, unele din aceleaşi plăgi care erau turnate pe Egipt for fi repetate pe cum Dumnezeu toarnă judecata Sa: sângele, grindină, întuneric, şi bube dureroase.

“Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau imaginii fiarei. Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare. Şi marea s-a prefăcut în sânge ca de mort. Şi orice suflare de viaţă a murit, din cele ce sunt în mare. Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au prefăcut în sânge.” (Apocalipsa 16:2–4)

Un băiat Iudeu Ortodox mănâncă o bucată de maţa.

Porunca Cinei Pascale

Sederul (Rânduiala) de Paşti este un proces în 15-paşi cu câteva embleme profund simbolistice.

Cei XV Paşi din Seder şi elementele sunt prescrise de Haggadah (Istorisirea).

Fiecare Seder începe cu Kadesh (Sanctificarea), care este recitarea binecuvântării peste prima cupă (de vin).

Descrierea rânduielii mesianice a acestei prime părţi în contextul Noului Legământ îl puteţi urmării şi într-o broşură în limba română „RÂNDUIALA DE PAŞTI ÎN MESIANISM”: http://mesianic.uv.ro/brosuri/b-hagadah-mesianic.html / / (Versiune imprimabilă pe prima pagină pe durata Paştilor) /

Seder la Masă – Conform cu HagGadah, o carte ebraică scrisă în antichitate legat de tradiţia de paşte transmisă pe cale orară din generaţie în generaţie, conţinutul platoului ori farfuriei pentru “Seder” adică 'rânduiala de paşti', conţine şase elemente tradiţionale după cum urmează:

Maţa (מַצּה) – Pâine nedospită crocantă, asemănătoare cu o napolitană, care simbolizează sclavia evreilor în Egipt. Când evreii se pregăteau în grabă să plece din Egipt, nu au avut timp să coacă pâine dospită şi au copt în schimb pâinea nedospită cunoscută, sub numele de maţa sau maţos (Exod 12:8,18; Deuteronom 16:3,8).

Maror şi Chazeret – ierburi amare, simbolizând amărăciunea şi asprimea a sclaviei care evreii îndurat în Egipt. Fie hrean ori salată verde pot fi consumate în îndeplinirea poruncii (miţvah) de a mânca ierburi amare în timpul mesei de paşti.

Charoset – un amestec dulce, maro din fructe de măr, nuci, şi vin ori sirop, reprezentând mortarul folosit de sclavii evrei pentru a construi depozite de Egipt. În casele evreilor Aşkenazi, charoset este în mod tradiţional făcut din nuci tocate, mere rase, scorţişoară, şi vin roşu dulce (sau sirop).

Carpas (כרפס) – o porţie de verdeţuri aromate altele decât ierburi amare, care se cufundă în apă sărată de la începutul mesei. De obicei se utilizează ridichi cu pătrunjel, mărar cu pătrunjel, ţelină fiartă, ori cartofi fierţi sau copţi, ori asparagus. Înmuierea de legume simplu în apă sărată (care reprezintă lacrimi) reflectă durerea.

Dacă la o masă de Şabat, primul lucru care de obicei urmează să fie mâncat după kidduş peste vin este pâine, la masa de Seder, primul lucru care urmează să fie mâncat după kidduş este o legumă. Acest lucru duce imediat la faimoasa întrebare, Ma Niştana - "De ce este această noapte diferită de toate celelalte nopţi?" când de obicei un copil trebuie să recite răspunsul. Simbolizează şi perioada de primăvară.

Cupe pentru vin (Iaiin) – care se beau patru pahare de participant pe parcursul mesei. Ele ne amintesc de patru făgăduinţe ale lui Dumnezeu iar a III-a cupă care trebuie să fie din rodul viţei de vie este paharul Noului Legământ. (Cei care au făgăduinţe de nazirineni au nevoie de dezlegare pentru a bea din rodul viţei).

Z'roa - de asemenea numit Zeroah, este special, deoarece este singurul element de carne de pe placa de Seder, bucata de miel fript sau ied de capră fără meteahnă, aripi de pui, de pui sau de gât, peşte, ş.a.

Simbolizează korban Pesah (jertfa de Paşti), care a fost Mielul oferit cân era Templul din Ierusalim. Vegetarienii substituie adesea o sfeclă de zahăr, citând Pesahim 114b ca justificare.

”Cei care au ca bază tratatul Pesahim 114b ca sursă, folosesc sfeclă de zahăr şi orez, două feluri de mâncare în plus pe platoul pe care sunt menţionate în Mişna ca precedent fiind necesare la o masă de Seder, cu mata, maror, şi haroset. Aceasta a fost dovada de practică timpurie la aşezământul de Paşti, la Seder, ca o masă vegetariană ca să de-a un aspect oarecare într-o vreme fără Templu care a fost încercarea de a înlocui sau de a oferi fără Tabernacol ori Templu completările ulterioare ale preparatelor din carne ca reprezentând sacrificiul pascal.” Sfecla de zahăr folosite în prezent în şedere vegetariene sunt de fapt menite să înlocuiască z’roa datorită culorii sale roşu-sânge, care, de asemenea ne aminteşte de sacrificiul pascal. Nu este preluat tratatul Pesahim 114b din Mişna, ci mai degrabă o inovaţie modernă pentru vegetarieni, a simbolismului de paşti care poate sau nu poate fi realizat printr-un Seder vegetarian.

Biiţah - Un ou fiert tare, simbolizând hagigah korban (festivalul de sacrificiu), care a fost oferit în Templul din Ierusalim şi prăjite şi de mâncat, ca parte a mesei în noaptea de Seder.

Deşi ambele jertfe Pesah şi hagigah au fost de animale, hagigah este comemorat de către un ou, un simbol de doliu (ca ouăle sunt primul lucru servit la ceremonie, după o înmormântare), care evocă ideea de doliu în lipsa Cortului Întâlnirii sau a Templului, şi incapacitatea de a oferi o altă jertfă mai mare decât Mielul nostru de paşti, Mesia, care a fost jertfit şi a înviat a treia zi a sărbătorii ca Mielul zilei Primului Rod care s-a ţinut doar după ce Iosua a intrat în prima promisiune şi după ce a tăiat împrejur (a circumcis) pe toţii copii lui Israel. De la distrugerea Templului, beiţah se serveşte ca o amintire, un memento vizual de hagigah, acesta nu este folosit în timpul părţii oficiale a mesei, dar unii mănâncă cu apă sărată ca primul curs de masă.

Fiecare are pe masă o cărticică numită HagGadah (הגדת - povesteşte). Pentru cei dintre neamuri, este un cuvânt greoi; pentru un evreu este ceea ce Bunicul învârtea, prăfuită şi citită în fiecare an de paşti. Este cuvântul de început în Exodul 13:8.

În comunităţile ebraice există şapte prescripţii (miţvoturi) pe care le aplică la Seder. Primele două rezultă direct din poruncile lui Dumnezeu iar celelalte provin din Mişna sau din tradiţia iudeilor:

d. mâncatul Afikomenului (o bucată de maţot suplimentară pentru desert, ca amintire a darului de Paşti din vremea Templului al Doilea);

f. băutul a 4 pahare de vin (se prefera vinul, dar este permis şi sucul de struguri sau alt bob la prima parte);

Conform Mişna zice (Pesahim 10:1) că chiar săracul are obligaţia să bea patru cupe. Fiecare cupă este îmbinată la o etapă specifică în Seder (aşezământul de paşti). Primul este pentru Kidduş (קידוש), al II-lea este pentru 'Maggid' (מגיד), al II-lea este pentru Birkat haMazon (ברכת המזון) şi a IV-a este pentru Psalmii Hallel (הלל).

g. se permite simularea unor acte de destindere - şezutul comod în timp ce mâncăm şi bem.

În toate patru Evangheliile Mesia, participă la Sederurile de Paşti. Avem elementele sederelor, cum este “cupa răscumpărării”; cufundarea ierburilor amare; şi afikomenul (ultima piesă de pâini nedospite pasate şi mâncate la sfârşit) toate vin din Legea Orală aşa cum sunt scrise în Mişna (M. Pesahim Cap. 10). El nu doar a acceptat şi a ţinut aceste rituale ale Legii Orale, ci chiar a vorbit despre ele ca fiind profetice cu privire la el însuşi.

[1][1] Fiecare are pe masă o cărticică numită HagGadah (הגדת - povesteşte). Pentru cei dintre neamuri, este un cuvânt greoi; pentru un evreu este ceea ce Bunicul învârtea, prăfuită şi citită în fiecare an de paşti. Este cuvântul de început în Exodul 13:8.

[2][2] Se cred că era Marcu cel care era de multe ori în anturajul apostolilor.

Primul simbol al împlinirii făgăduinţei "Vă voi aduce afară din (hoţeti: הוֹצֵאתִי) Egipt" este „Cupa Sanctificării”.

“Şi când a fost ceasul, s-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El. Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea, căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.” - Luca 22:14-18;

Paştile, este un simbol, al împlinirii acestei făgăduinţe faţă de copii lui Israel şi pentru cei altoiţi din Egipt şi alte neamuri. Paştile când nu era un Sanctuar se mânca în casele noastre, în colibile din Egipt, apoi după un an când era Sanctuar nu se mănâncă în casele noastre, în colibile din pustie, ci conform poruncii date după exodul din robie se mănâncă într-un loc consacrat „unde Dumnezeu şi-a pus Numele”, în pustie se taie la Tabernacol, iar apoi conform poruncii se mănâncă într-un loc consacrat care va fi construit pe un munte la unul din triburile lui Israel unde Dumnezeu alege să-şi pună Numele.

Exodul Egiptean este semănat cu separarea de lume care a propovăduito profetul Ieremia, apoi a scris într-o epistolă apostolul Pavel şi apoi se concretizează literar într-un exod dintre toate neamurile la porunca unui înger aşa cum e scris în cartea Apocalipsa înainte de venirea lui Mesia: „ieşiţi din mijlocul lor poporul Meu ...”.

Al doilea simbol al împlinirii făgăduinţei - "Te voi elibera (ex. hiţalti: הִצַּלְתִּי) din robia Egipteană" este „Cupa Eliberării”.

Eliberarea din Egipt, astfel a fost împlinită pentru poporul lui Dumnezeu pentru totdeauna, de aceea când Iosua a intrat în ţara făgăduită a strâns din tribul lui Iuda, unde a fost instalat Tabernacolul, iar Dumnezeu şi-a pus mai târziu Numele, un număr de 12 mii de bărbaţi capabili să pună mâna pe arme. Astfel pe Cetatea lui Dumnezeu există 12 portale care au numele celor 12 triburi ale lui Israel care vor intra în număr de 12 mii de bărbaţi pecetluiţi din fiecare trib, înainte de venirea lui Mesia.

Al treilea simbol al împlinirii făgăduinţei - "Te voi răscumpăra (ex., ga'alti: גָאַלְתִּי) cu puterea Mea" Cupa Răscumpărării.

“Această Cupă a Răscumpărării reprezintă Noul Legământ al lui Dumnezeu, şi Sângele lui Ieşua (Iisus) care pentru mulţi se varsă, pentru iertarea păcatelor. Acest pahar, îl beau toţi cei care cred în mântuirea mare a lui IAHVE (a DOMNULUI)."

Mai sunt răscumpăraţi prin sângele Mielului, de pe Pământ, şi o mare mulţime a cărui număr mare nu îl ştie nimeni din orice neam, orice limbă şi orice etnie care vor fi biruitori din toate cetăţile neamurilor, care vor umbla în haine albe în ziua ispăşirilor, „iom kippur”, împreună cu Mesia în faţa Tronului lui Dumnezeu.

A patra cupă este simbol al împlinirii făgăduinţei - ("Te voi lua (ex., lakachti: לָקַחְתִּי) ca poporul Meu") - Cupa Restaurării,

Această făgăduinţă are împlinire când vine Mesia pe norii cerului împreună cu sfinţii, când „piciorul lui va sta pe Muntele Măslinilor”, când „îl vor vedea pe cel pe care l-au străpuns...”, când va fi ca în zilele lui Lot care a fost luat din cetatea Sodomei, în ziua cea de răzbunare a lui Iahve asupra neamurilor, când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.

Tot aşa şi cele trei bucăţi de pască au în Mesianism semnificaţii legate de Trupul lui Mesia: - pasca frântă este trupul frânt, pasca de sus este prima de dezlegare, pasca de la mijloc se rupe în jumate iar o jumate este trupul lui Mesia care se pune deoparte şi se oferă pentru ea un cadou simbolic care reprezintă mântuirea care se dă în dar, a treia pască este trupul uns cu ulei spre îngropare care la început este dulce iar apoi amar pentru că se frânge în două şi se unge cu haroset dulce şi hrean ori salată când se face sandviciul Hillel.